vineri, 27 noiembrie 2009

SALVATI O VIATA
















































DONATIILE SE POT FACE IN URMATOARELE CONTURI: DUMITRAN STELIANA

BANCA TRANSILVANIA

IN LEI: RO 21 BTRL05901201U40273XX

IN EURO: RO 93BTRL05904201U40273XX

DONATII MAI POT FI FACUTE SI LA:

BANCA ING

RO53 INGB0000999901726848

nr de telefon: 0745088061 Dumitran Gabriel

0745074749 Dumitran Sinziana

joi, 29 octombrie 2009

De ce nu poate sa critică şi eu puţin?

În contextul în care se presupune că trăim intr-o ţară liberă, mă întreb de ce se aprind unii că zic ceva rău de "cineva".Adică a stat mintea mea "puţină" şi a rumegat ,da io' ce nu pot să zic si io' ceva?Eu pe Mircea Badea nu-l suport nene si gata, n-am nimic cu el personal, nu îl cunosc, nu judec omul ,judec caracterul.Mi-l şi imaginez stând îmbrăcat într-o manta albă cu însemne sfinte apărând interesele României, cocoţat pe metereze ca la Mărăşesti, urlând din toţi rărunchii:"Bă ,cât sunt io' p'aici nu mişca nimeni" şi pe urmă repede două serii de câte 12 flotări, aşa "la impresie".Cum unora le place Mircea Badea şi işi fac publică pasiunea lor,aşa si eu la rândul meu imi fac publică părerea şi spun că nu-mi place Mircea Badea,dar m-aţi văzut pe mine că vă întreb de ce vă place?sau că vă critic părerea?NU.
Aşa că gura mică,mers pe burtă,scuturaţi praful de pe umerii laţi ai Omului si hai să ne avem ca "fraţii".
Mintepuţină a gândit din nou,e şi el om nu?

joi, 3 septembrie 2009

WTFIMB?!

M-am trezit la 1. Poate n-am făcut bine, poate trebuia mai devreme, dar m-am trezit la 1. Credeam că azi o să fie altfel. O zi fără să aud de Mircea Badea. Au fost zile în care n-am auzit, azi însă n-am scăpat de sindromul MB. De ce? L-am cerut eu? Eu n-am făcut decât să mă plimb şi am dat peste el. De ce? Să-l ia cineva din calea mea.

Am auzit că în sfârşit cineva a avut o reacţie la ipocrizia lui MB. Nu pot decât să spun: Bravo, nene! şi să subscriu. Nu pot să spun decât că acum ai pus-o. Or să sară aştia pe tine ca lipitorile, dar ţine-te tare. Domnul Patapievici s-a ridicat în picioare şi nu ştiu în ce procente să spun, dar cred că luarea asta de poziţie are ceva de-a face şi cu natura umană nu numai cu dorinţa de a ieşi în faţă prin acte de „bravură” ca acesta.
Postez aici declaraţia domnului sus numit şi vă dau spre citire şi meditare... Hai să facem şi noi aşa.

„Dacă se mai putea, Mircea Badea a reuşit să ridice mârlănia masculină pe culmi încă mai înalte. A imaginat o scenetă în care, prin deducţii absurde şi neruşinate, Elena Udrea era pusă să fie „cu ochii pe organ” şi să „stea cu gura numai pe organ”. Al cui organ?, se întreba inocent domnul Badea; al lui Traian Băsescu, îşi răspundea dânsul tot omniscient. Concluzia scenetei era că Elena Udrea stă cu gura pe organul lui Traian Băsescu. Cum poate fi calificat acest exerciţiu intelectual? Moralmente, ca abject. Jurnalistic, ca nul. Omeneste, ca degradant.


Problema nu este însă judecata asupra lui Badea, daca este sau nu educat ori dacă are o prestaţie jurnalistică adecvată. Problema nu este nici doamna Udrea, dacă este sau nu vinovată de faptele care i se impută ori dacă are, ca ministru, o prestaţie adecvată. Problema este alta şi e dublă: că s-a ajuns, în tratarea publică a persoanei umane, la abjecţie şi că acest lucru nu stârneşte imediat nici repulsia publicului, nici amenda instituţiilor (CNA, asociaţiile de jurnalişti, etc)
Este prin urmare, o problemă de sistem şi una de societate.”
(Horia Roman Patapievici)

Eu nu cred că reacţia domnului Patapievici este una sută la sută onestă şi reală, dar este, totuşi, o reacţie, mai mult decât pot spune despre „faimosul” CNA care lasă să existe exemplare ale unei rase în continuă dezvoltare.
Parerea mea este că nu ar trebui să ne refulăm frustrările adulând oameni ca Mircea Badea şi făcându-i acestuia altar. Mircea Badea nu este un sfânt, n-a fost şi nu va fi niciodată.
Treziţi-vă până nu e prea târziu.

P.S. Este a 26-a zi de când nu m-am mai uitat la televizor. Tare, nu?

vineri, 28 august 2009

Nu scap din nou de Mircea Badea, mă apucă durerea de cap

Nu pot să cred câtă atenţie i se dă acestui om. Nu pot să cred că cele mai importante lucruri care se întâmplă în ţara asta sunt faimosul „pamflet” al şi mai „faimosului” MB. Din cultura mea slăbuţă, îmi aduc aminte că un mare pamfletar era, de data asta faimos cu adevărat, I.L. Caragiale... Problema este cum a ajuns MB un pamfletar când vorbele lui sunt doar gargară cu apă salină, ca şi cum ai înghiţi un val la mare. Înghiţi, scuipi, dar rămâi cu un gust amar în gură de care scapi cu foarte mare greutate... Câh!

MB pamfletar? Atunci hai să spunem şi despre Bahmuţeanu că este o jurnalistă, altă fufă de cartier cu limbaj colorat... Stăteam şi mă gândeam într-o zi că MB nu este decât o variantă mai tânără a lui DDD (Dan Diaconesu Direct), cu mare priză la lumea „de seamă”. Stai, priveşti, asculţi şi nu poţi să nu observi că în România ţigănia şi mârlănia fac rating. Stai şi te minunezi cum nişte semidocţi sunt ridicaţi la rangul de piese de bază ale societăţii. Dacă vom face din MB sau alte persoane de teapa lui modele de urmat în viaţă, dacă vrem ca generaţiile viitoare să fie fascinate de aceşti „Guru” ai televiziunii moderne, nu avem decât să facem ce facem acum: să-i băgăm prea mult în seamă, să le acordăm o atenţie pe care nu o merită.

Oameni cu putere de decizie, oameni care aveţi puterea de a schimba destine şi de a cizela caractere, nu vă jucaţi cu viaţa noastră, nu ne mai serviţi prostie pe pâine. Ne-am săturat.
Acelaşi MINTEPUŢINĂ a vorbit din nou... Doar e om şi el, nu? Şi are dreptul la o părere.

marți, 25 august 2009

Încă o zi, încă un soare pe cer, încă o mie de întrebări fără răspuns

Bună dimineaţa,ţie, mie, lor. Nu sunt egoist.

Ai mancat? Eu nu. Ei or fi mâncat?

Ce faci azi? Eu nu ştiu ce o să fac. De ei nu mă intereseaza aşa tare.

Atât pentru acum. Abia m-am trezit. Ne mai citim.

luni, 24 august 2009

Nor după nor face furtună, dar apare şi soarele


Încă mai vrei să ajuţi? Poţi? Fă-o. Puţin câte puţin fiecare...






Nu fi nepăsator, treci şi pe AICI...

Când crezi că e soare vine un nor şi îţi întunecă privirea





Stăteam liniştit şi mă plimbam pe aleea bloguril or româneşti şi era soare şi era bine şi nu-mi păsa de nimic. Nici un gând negru, încercam să fiu optimist şi m-am împiedicat de o pietricică.





Intră şi citeşte, iar dacă poţi face ceva nu te gândi de două ori. Spune-le şi altora, nu sta impasibil privind cum se sting pietricele... Nu întoarce privirea semenilor tai...